Ultimul meu mesaj public despre situația Transylvania College (deocamdată)
Astăzi, semnalul meu a ajuns unde trebuie: autorități, instituții, organisme de acreditare. S-au sesizat. De aici înainte e treaba lor.
Pentru context, citește aici povestea sau urmărește episodul de podcast.
N-am crezut că voi ajunge să scriu încă un text despre Transylvania College. Dar aici sunt. Și, cel puțin pentru o vreme, acesta va fi ultimul meu mesaj public pe acest subiect.
Decizia de a ieși public și de a ne căuta dreptatea am luat-o pentru băiatul nostru. Dacă tot am fost forțați să îi schimbăm școala, am vrut ca lucrurile să fie spuse pe față, asumat. Și-a dorit dreptate, iar noi i-am fost alături.
Nu trăiesc din investigații, nu conduc un ONG. Sunt un tată care a decis să spună lucrurilor pe nume când s-a simțit neîndreptățit, când regulile au fost sărite, iar familia lui a fost împinsă într-un colț.
Am scris ca să trag un semnal de alarmă asupra acestor nedreptăți, care nu au voie să se întâmple într-o instituție de învățământ din România.
Personal voi continua în instanță. Totodată, semnalul meu a ajuns unde trebuie: media, autorități, instituții, organisme de acreditare. S-au sesizat. De aici înainte e treaba lor.
Dacă nu se schimbă nimic, mesajul public transmis va fi unul de validare: că ”se poate orice” în România și că regulile sunt opționale.
Eu nu cred în acea Românie. Ceva trebuie să se schimbe.
Alegerea momentului: de ce am decis să scriu acum
Chiar dacă majoritatea copiilor erau încă în vacanță, în sistemul internațional, școala începuse deja. Unele școli încep din 25 august sau 1-2 septembrie.
Noi am fost nevoiți, după 3 luni și jumătate de stres și neclaritate, să reziliem contractul în prima zi de școală, ca să nu rupem și mai tare parcursul copiilor. Timpul curgea împotriva noastră, răspunsurile de la TC nu veneau, iar acasă aveam acel zgomot de fond al anxietății pe care orice părinte îl recunoaște.
Nu e un război cu școala
Vreau să fie foarte clar: nu am o problemă cu Transylvania College ca instituție educațională. Copiii mei au fost acolo peste 10 ani. Am văzut profesori extraordinari, elevi care cresc frumos, părinți care pun suflet. Mult timp am fost mulțumiți și noi de actul educațional. Se vede în progresul copiilor.
Acest demers nu pune la îndoială calitatea actului educațional și nu își propune să îl discrediteze.
Problema mea este cu leadership-ul și cu felul în care s-au comportat cu noi și cu alți părinți, cu modul în care și-au ignorat propriile reguli și proceduri ca să obțină ce vor, făcând abuzuri, presiuni și condiționări care nu au ce căuta într-o școală.
Și nici acum nu am răspunsul la DE CE am trecut prin toate astea? Care a fost miza școlii? N-am nici cea mai mică idee.
Către profesori: nu sunteți singuri
Am primit multe mesaje de la profesorii din TC, foști sau existenți.
O parte din ei au postat anonim în comentarii la articolul meu despre abuzurile prin care au trecut, cum unii dintre ei au fost dați afară de pe o zi pe alta fără preaviz, plus multe altele. Din păcate, cele mai multe mesaje nu pot fi publicate de teama identificării și a repercusiunilor.
Cuvântul care revine mereu: FRICA.
Dragi profesori, vreau să vă reamintesc faptul că România este o țară din Uniunea Europeană și că există Legea 361/2022 (avertizorii de integritate) sau în engleză: ”whistleblower law”.
Aceeași lege este în vigoare în UK, încă din 1998 - The Public Interest Disclosure Act (PIDA) .
Dacă observați nereguli în exercitarea muncii, ilegalități sau abuzuri, aveți dreptul să raportați confidențial, intern sau direct la autorități sub protecția anonimatului.
Am pus mai jos un link către un ghid practic (pași, modele, canale), pentru profesorii care doresc să trimită sesizări, fără frică. Folosiți-l.
Nu ar trebui să vă fie frică să spuneți ”aici nu e OK”.
Ghid de raportare (whistleblowing) a neregulilor în școli private (PDF)
Din păcate, părinții nu beneficiază de protecția anonimatului sub Legea 361/2022, dar pot sesiza autoritățile pe canalele obișnuite, iar în acest caz este mai degrabă vorba de instituțiile de acreditare internaționale.
Totuși, având în vedere evenimentele prin care am trecut, consider că o actualizare a legislației prin care și părinții să poată face sesizări sub protecția anonimatului, ar fi binevenită.
Mi-ar face plăcere să sprijin orice demers politic care își propune să transforme o astfel de legislație în realitate.
Către părinți: puneți întrebările simple
Cunosc tentația de a zice ”cine știe, poate ne lasă în pace” și teama de ”să nu pățească copilul ceva”.
Dar avem dreptul să întrebăm:
Cine și de ce ține sesiuni cu copiii noștri, care nu sunt prezente în programa școlară? Acea persoană are mandat/rol/acreditare sau o face doar ”pentru că poate”?
De ce ni se cere terapie de familie timp de 2 ani (!!!) ca precondiție pentru școlarizare? În ce procedură se încadrează? Cine ne cere așa ceva? Cu ce drept? Ce acreditări/licențe are persoana respectivă?
Cine și de ce ne ”diagnostichează” copiii … cu Sindrom Asperger, ADHD sau altele? Pe ce baze? După ce proceduri prealabile? Ce licențe au acele persoane? Se pot verifica în Registrul Unic al Psihologilor (R.U.P.) sau pe VerificaPsiholog.ro.
Cum sunt urmărite etapele din Behaviour Policy? Sau orice altă procedură. De ce s-a ajuns direct la sancțiune, fără măsuri progresive? De ce își încalcă școala propriile reguli?
Dacă acceptăm orice de-a gata, sau băgăm totul sub covor, rezultatele se vor vedea repede: profesorii buni vor pleca, iar nivelul educațional va scădea milimetru cu milimetru.
Orice procedură nerespectată de către școală impactează educația copiilor noștri.
Cei mai mulți dintre voi aveți suficiente resurse, acces la avocați, cam orice aveți nevoie. Speak up!
Către cine se pot adresa părinții care au nemulțumiri
Transylvania College este acreditată, conform site-ului propriu, de către Pearson Edexcel, Cambridge Assessment International Education, British School Overseas (BSO), Council of British International Schools (COBIS), ARACIP și Ministerul Educației și Cercetării.
Am creat aici un ghid pentru părinții care doresc să depună sesizări (PDF).
Cel mai important contact, după părerea mea, este Penta International, care efectuează inspecțiile pentru BSO. Ultima inspecție pentru Transylvania College fiind efectuată în noiembrie 2024, deci cel mai probabil următoarea va fi în noiembrie anul acesta.
Ce am cerut, pe scurt (lucruri normale)
Pentru a restabili încrederea comunității în Transylvania College, consider că sunt necesare imediat:
Încetarea oricăror sesiuni de „coaching” cu elevii de către persoane neacreditate; consilierea să fie făcută doar de specialiști acreditați, în cadru profesional, cu respectarea confidențialității.
Renunțarea la acte adiționale abuzive și discriminatorii, inclusiv denunțarea imediată a celor existente, fără repercusiuni pentru părinți și copii.
Schimbare de leadership: demisia doamnei Ruxandra Baciu din funcția de director executiv și numirea unui director interimar cu experiență dovedită în management educațional.
Guvernanță reală: constituirea unui board independent (majoritar membri externi, fără raport de subordonare față de director), cu puteri explicite de numire/înlocuire a directorului executiv, audit anual de conformitate (disciplină, safeguarding, date) și raport de transparență la final de an.
Nu e vendetă. E despre standarde și respect. Despre cum arată o școală care se vrea model de educație în 2025.
Ce refuz să cred că va continua
Refuz să cred că, după tot ce a ieșit la lumină, vor continua „coaching-uri” neacreditate cu elevii.
Refuz să cred că definiția ”extinsă” a conceptului de ”bullying” va continua să fie folosită ca instrument de presiune și sancțiune asupra familiilor.
Refuz să cred că se vor mai impune acte adiționale discriminatorii și abuzive ca o condiție a accesului la educație pentru elevii din școală.
Dacă nu se va schimba nimic, atunci înseamnă că instituțiile nu și-au făcut treaba.
Un mesaj personal
Către Ruxandra Baciu și familia Baciu:
Am fost prieteni. Am promovat școala, am ajutat când a fost nevoie. Faptul că am fost împinși în acest mod să plecăm îmi spune că vi s-a dereglat ceva la busola morală.
Nu vreau răul nimănui, Ruxandra, dar sunt decizii pe care le iei și care nu sunt bune. Îndepărtezi, într-un mod umilitor, chiar ambasadorii școlii.
Acceptă că ai greșit.
Întreabă-te CINE te-a sfătuit greșit, încât ai ajuns în situația asta.
Înlătură acei oameni din jurul tău. Majoritatea au interese proprii, nu binele tău sau al școlii. Îndreaptă-te din nou către vechii tăi prieteni și familie. Ei te vor sfătui bine întotdeauna, deși știu că poate nu crezi asta.
Mulți mi-au scris că poate doamna Simona Baciu, mama Ruxandrei, ar trebui să revină într-un rol, pentru că pe vremea dânsei, chiar dacă nu era perfect nici atunci, exista respect pentru părinți și profesori, iar lucrurile erau totuși mai corecte, mai echilibrate. Că reîntoarcerea dânsei ar aduce echilibru și ar restabili reputația de odinioară a școlii. Nu știu dacă aceea e soluția.
Știu doar că, atâta timp cât numele Baciu rămâne sinonim cu Transylvania College, obligația și răspunderea sunt ale lor.
Punct și de la capăt
Asta am avut de spus. Public. Asumat.
Instituțiile, profesorii și părinții au acum suficiente elemente ca să acționeze.
Comunicarea mea publică pe acest subiect se oprește aici și merg mai departe, împreună cu familia mea.
Mulțumesc tuturor pentru mesaje și susținere.
Sergiu Biriș
RB actioneaza si ea. Acum cateva zile a postat cineva un link catre blogul tau pe totuldespremame.ro la un articol despre scolile private, care a disparut subit, inclusiv toate comentariile legate de acel link. Pe facebook au fost sterse toate comentariile de pe pagina scolii. Se pune batista pe tambal, in timp ce la scoala decurge totul "business as usual".