ȘCOALA NEÎNCREDERII. Nou caz revoltător la Transylvania College.
Încă un părinte își scrie povestea traumatizantă cu Transylvania College.
Din păcate, încă un părinte își scrie povestea traumatizantă avută cu Transylvania College.
Adriana a scris pe FB despre cum Transylvania College, luni de zile, a lăsat să se înțeleagă că îi va accepta înscrierea băiatului, care are deficiențe de vedere, ca mai apoi, la 10 zile după începerea anului școlar, să îi comunice că ”din motive ce țin exclusiv de organizarea și resursele instituției, nu putem oferi cadrul educațional adecvat pentru Carol, nici în programele noastre de zi, nici în cele alternative (Hybrid)”.
Din iulie pana în septembrie a existat o comunicare cu școala, acte trimise, confirmări de pași următori, după care… TC îi răspunde acestei mame, la 10 zile de la începerea anului școlar, că nu îi acceptă băiatul în școală (!!!).
ZECE. ZILE. DUPĂ.
Același mod de operare: lași părintele în expectativă, până în ultimul moment… iar apoi faci fix ce vrei tu, fără să îți pese de consecințe.
Părintele exasperat. Copilul traumatizat.
Unde e ”școala încrederii”? Unde e asumarea? Unde e empatia, “mindful leaders” ai Transylvania College?
Școala tace mâlc.
Iar Transylvania College? Ce zice? Ce a comunicat această instituție de învățământ în ultimele 3 săptămâni de când am scris eu povestea noastră?
Nimic. Adoptă un ”PR de criză” pe modelul ”hai să tăcem, că poate trece”. Stilul ”batista pe țambal”.
Atâta că acest PR de criză va ține fix până în momentul în care acești bulgări se vor transforma într-o avalanșă. Iar eu cred că e doar o chestiune de timp până se va întâmpla asta. Tot mai mulți părinți vor lăsa frica la o parte și vor vorbi public despre abuzurile și nedreptățile la care sunt supuși din partea ”leadershipului” de la Transylvania College.
Intuiția îmi spune că școala va comunica totuși ceva, la un moment dat, iar eu văd două variante:
Varianta A: Victimizare. E totul un atac mediatic. Cineva are ceva cu noi. Noi de fapt suntem curați, au fost doar neînțelegeri. Sunt părinți frustrați care nu înțeleg modelul nostru de ”wellbeing”. De fapt suntem ”atacați” de forțe externe, care ne vor răul.
De ce cred că vor reacționa așa: pentru că toată liniștea asta nu poate decât să însemne că se folosesc de timp ca să își mai curețe din ”scheleții din dulapuri”, înainte să comunice ceva public.
Vor încerca sa facă să pară că totul a fost de fapt o neînțelegere și că în realitate nu există probleme.
Însă faptul că își acoperă acum urmele și se victimizează, nu rezolvă fapte ușor de dovedit din trecut.
Varianta B: ”School of The Year”. Bazându-se pe influență și relații, mă aștept ca TC, sau fondatoarea RB, să primească în curând un premiu onorific, ceva. Școala anului. Cel mai tare fondator de școală. Cel mai bun ”ceva” din Cluj/România. O poză cu vreo persoană influentă, ceva.
Această acțiune va avea scopul de a le curăța imaginea pătată. Iar acel cineva, care îi va ajuta în acest demers, își va păta propria imagine.
Și tăcerea e un răspuns.
De ce cred că vor veni cu una sau ambele din cele două variante?
Pentru că atunci când nu comunici nimic + arăți o evidentă lipsă de empatie, înseamnă că în realitate planul tău este să faci orice poți ca să bagi rahatul sub covor și să lași impresia că de fapt e totul ok.
Orice, numai să nu îți recunoști vina, slăbiciunile, greșelile, incompetența.
Așteptați și veți vedea. Cu o astfel de atitudine, încet dar sigur, Transylvania College va continua să fie ȘCOALA NEÎNCREDERII.